Clubul părinte-copil – Partea C

23

Obiective: să încurajeze interacțiunea părinte-copil, abilitează părintele în educarea propriului copil, dezvoltă deprinderi premergătoare scrierii și citirii, dezvoltă limbajul.

Limba utilizată: cititorul poate folosi limba națională. Mamele și copiii ar trebui să se simtă liberi să facă activitățile în limba folosită de ei acasă, limba maternă.

Notă pentru lideri: la fiecare tematică sunt listate câteva activități. Alege-ți una sau două activități. Dacă nu sunteți membrii ai comunității din care fac parte copiii, asigurați-vă că activitățile și gesturile folosite sunt adecvate d.p.d.v. cultural.

 


C1: Fața mea

Activități:

1. Timp de joc liber

  • A. Colțul pentru jocul “De-a casa”. Colțul sau dulăpiorul de vase, oale, tigăi, borcane cu ghinde și castane (care substituie mâncarea), etc. Asigurați și o oglindă mică în care copiii să își poată vedea fața.
  • B. Colțul pentru jocuri de construcții. Un colț sau un loc special amenajat cu cuburi, mașini de jucărie, etc.
  • C. Mese cu puzzle, pagini de colorat, pagini albe.

De ce și cum să facem:
Probabil că deja copiii sunt obișnuiți să se joace singuri. Cereți unui părinte să ajute câte un grup de joacă. Atunci când intervenția părintelui nu mai este necesară (scopul nostru), atunci părintele poate doar supraveghea și asigura calmul și armonia jocului. Păstrați un joc sau o jucărie pentru copiii care vin mai târziu. În felul acesta, este ceva de făcut pentru toți.
Când copiii se joacă singuri, vorbiți cu mamele în limba lor maternă sau spuneți-le cuvintele noi pe care le-ați învățat din limba lor. În felul acesta le arătați că limba lor este importantă pentru voi.
Dacă este prea mult zgomot, puteți să jucați un joc de concentrare pentru liniștire. De exemplu, o activitate davar din ultima săptămână.

Timpul pentru povestire biblică/ cântecele/rugăciune

De ce și cum procedăm:
Începeți pregătirea, cerând mamelor și copiilor să se așeze undeva, în mod respectuos. Faceți o distincție clară între această activitate și altele. Folosiți același cântecel pentru a începe această secțiune. Acest lucru creează structura activității și ajută copiii să își amintească ce se întâmplă sau ce se așteaptă de la ei. Această secțiune nu trebuie să depășească durata de atenție a copiilor mici. Acest lucru înseamnă că povestirea va dura maxim7 minute.Sugestie pentru povestirea biblică: Bartimeu, Luca 18:45-53.
Altă sugestie pentru povestire. Spuneți o povestire adecvată situației în care sunt copiii. (Mai întâi, gândiți-vă la scopul povestirii. De exemplu, acesta poate fi aducerea în atenție a unui comportament specific: cum să ne comportăm când avem musafiri. Creați o povestire care să aibă legătură cu cultura locală. Vedeți exemplele posibile de mai jos).

Activități (alegeți una sau mai multe)

1. Mimarea igienei (faceți ce fac și eu). Mimați că vă pieptănați. Cereți copiilor să vă imite. Arătați cum vă spălați pe dinți. Copiii trebuie să vă imite. Mimați cum vă suflați nasul. Vorbiți despre faptul că este important să vă suflați nasul sau să puneți mâna la gură când tușiți. Explicați conceptul de bacterie părinților. Puteți alege să vă spălați pe față și să spuneți de ce acesta este un lucru sănătos.
De ce și cum procedăm: toată lumea stă în cerc. Dumneavoastră numiți un gest (pieptănarea părului). Imitați-l în mod exagerat. Cereți copiiilor să facă același lucru. În mod sigur, vor apărea motive de amuzament. Apoi numiți ceva și spuneți: Să vedem dacă puteți și voi face asta. Asigurați-vă că jocul se desfășoară suficient de repede. Oferiți alternative de joc, dacă este interes și entuziasm pentru joc. Această activitate îi învață pe copii cum să asculte, să se concentreze, cum să vadă diferențele.

2. Fețe în acțiune. Toată lumea ascultă cu atenție. Spuneți (dar nu mimați) ce trebuie să facă copiii (dați din cap, deschideți-vă gura, închideți ochii, uitați-vă furioși, zâmbiți, dați din cap…).
Alternativă: cereți unui părinte să conducă jocul în limba maternă a copiilor.
Alternativă: cereți unui copil să conducă jocul.
Alternativă: puteți adăuga de câte ori trebuie să se repete o mimică (închideți ochii de 3 ori). Nu cereți repetarea mai mult de 5 ori.
De ce și cum procedăm: similar cu activitatea nr. 1 de mai sus. Activitatea dezvoltă limbajul, abilitățile sociale implicate în a vedea și înțelege diverse expresii faciale.

3. Colorați o față umană. Dați tuturor copiilor o coală de hârtie pe care este conturată o față umană. Cereți-le să o coloreze. Alternativă: cereți-le să deseneze o față umană pe o coală de hârtie neagră.
De ce și cum procedăm: vorbiți despre fața umană și elementele ei. Întrebați copiii ce lipsește unei fețe/ din ce este alcătuită o față: nasul, gura, ochii, etc. Cum se numesc aceste lucruri în limba maternă?
Puteți utiliza această activitate pentru a vorbi și a identifica multe lucruri diferite: culori, poziție, fenomenul cauză- efect (cap chel, pălărie), obiceiuri sociale, igienă, etc. De exemplu, vorbiți mai mult despre localizarea elementelor. Ochii sunt deasupra gurii. Ce mai este sub ochi?
Atunci când ai un păr în ochi, te deranjează. Care este un mod corect de a-ți scoate părul din ochi?
Ce tip de păr ai pe față? (gene, sprâncene). Și D-l X? (numiți pe cineva care are mustață sau barbă). D-l X are o barbă lungă. D-na X are păr lung. Ce culoare are părul ei? D-l X nu are păr deloc. Este chel. El întotdeauna poartă o pălărie pe vreme rece. Gândiți-vă la aceste lucruri din timp. Pregătiți-vă mai multe subiecte de discutat decât să vă limitați strict la cât timp aveți la dispoziție. Este mai bine să fiți pregătit cu mai multe subiecte, decât să nu aveți ce face sau discuta.

4. Spuneți o poveste (vedeți exemplul din „Eu însumi”). Pe măsură ce povestiți, adăugați expresii faciale. Exagerați expresiile faciale: foarte fericit, foarte șocat, foarte mulțumit. Ascultătorii trebuie să imite expresiile faciale pe care le mimați. Cereți unui părinte să indice numele fiecărei expresii faciale, prima dată în limba maternă a copiilor. Cereți cuiva să repovestească istoria în limba maternă. Dvs puteți spune ce se întâmplă în povestire după expresiile faciale ale povestitorului.


C2: Corpul meu

Activități (alegeți una sau mai multe)

1. Joc liber. În colțul amenajat pentru jocul “De-a casa” adăugați obiecte pentru îngrijirea corpului (piaptăn, perie de dinți, cutie de șampon goală, etc). De asemenea, pregătiți un colț al camerei pentru jocuri de construcții. Puteți pune puzzle în alt loc, în special puzzle pe tema corpului uman.
De ce și cum procedăm: Copiii vin la club unul câte unul cu părintele lor. Salutați-i în mod personal. Apoi fiecare copil poate alege ceva cu care să se joace. Dacă aveți o cutie cu jucării, ei ar putea alege ceva din cutie și ar merge să se joace în unul din colțurile special amenajate.
Puzzle-urile sunt importante. Copiii învață să vadă diferențele mici (important pentru citit). Ei învață să recunoască și să își amintească formele, să se concentreze pentru o perioadă mai lungă de timp pentru atingerea unui obiectiv (terminarea puzzle-ului).

2. Să coloreze o pagină cu desenul unui persoane. Persoana poate fi oricine, atâta timp cât este un corp întreg, nu doar fața sau jumătatea de sus a corpului.

3. Gimnastică. Aranjați o zonă în sala de clasă unde copiii să poată urca (peste scaune având trasee cu obstacole formate din cutii mari și goale), să poată sări (pe perne mari), să se rostogolească (pe covoare).
4. Jocul cu mingea. Jucați un joc cu tot grupul. Se aruncă sau se rostogolește o minge mare si moale.
De ce și cum procedăm: aruncați sau rostogoliți mingea spre cineva. Spuneți numele acelei persoane în timp ce faceți acest lucru. Doar acea persoană poate ridica mingea. Apoi, acea persoană poate arunca sau rostogoli mingea către altcineva. Din nou, trebuie să rostească numele persoanei spre care a aruncat mingea. Acest joc dezvoltă coordonarea ochi-mână (în pregătirea pentru scriere). De asemenea dezvoltă abilități sociale.

5. Câți sunt în spatele meu? Copiii trebuie să stea foarte liniștiți. Unul dintre ei stă cu ochii închiși în fața tuturor. Liderul arată spre un copil. Acesta merge foarte încet să se așeze în spatele copilului cu ochii închiși. După ce a ajuns acolo, liderul arată spre un alt copil. Acest lucru continuă până se ajunge la numărul dorit de copii care stau în rând. La urmă, copilul care a stat cu ochii închiși trebuie să ghicească câți copii sunt în spatele lui. Cere întregii clase de copii să numere cu voce tare. A auzit copilul acela numărul corect? ( DAVAR jocul de matematică nr 3)

Timpul de povestire/ povestire biblică/ cântecele/rugăciune
Sugestie pentru povestirea biblică: vindecarea ologului de la scăldătoarea din Betsaida, Ioan 5.

Activități (alegeți una sau mai multe)

6. Faceți un desen cu voi înșivă sau dați fiecăruia o coală de hârtie pe care este conturat un corp uman. Cereți copiilor să deseneze o altă persoană lângă el.
De ce și cum procedăm: modul în care copiii desenează un om spune foarte multe despre dezvoltarea lor și modul în care se văd pe ei înșiși. Sunt picioarele trasate ca niște mingi uriașe la capătul unor picioare ca niște bețe? Oamenii au mijloc (stomac)? Uitați-vă atent la desenele copiilor.
Scrieți cuvintele corespunzătoare părților de corp în limba maternă (cap, picioare, brațe, etc.) dacă lucrați cu copii foarte mici, asigurați-vă că ei văd că scrieți. Dacă lucrați cu copiii mai mari și cu părinți, cereți-le să numere literele din cuvinte sau să recunoască litere. (Aceea este litera „h”. Mai vezi litera „h” undeva?)

7. Numărați-vă degetele de la mână. Cereți copiilor să deseneze în jurul degetelor de la mână, pentru a desena mâna, pe o bucată de hârtie. Apoi pot desena unghiile, dacă doresc. Cereți părinților să scrie 1,2,3,4,5 pe degete. Fiți pregătiți să arătați copiilor cum să facă acest lucru. Aveți grijă să nu stânjeniți părinții care nu pot scrie deloc.
Puteți să faceți acest lucru ca o activitate de grup. Cereți copiilor să ridice toți o mână. Cereți unui părinte să numere degetele de la mâini în limba maternă. Scrieți numeralul pe o tablă sau unde toți să îl vadă.

8. Selectați niște articole de igienă. Expuneți o perie de dinți, un săpun, un piaptăn, o unghieră, un șampon, un elastic de păr, o batistă, poate chiar un prosop de hârtie. Verificați dacă articolele selectate sunt adecvate cultural și nu vor fi ofensatoare. Luați-le pe rând și denumiți-le. Puteți de asemenea să le descrieți dar nu spuneți întrebuințarea lor. Dacă copiii nu vorbesc limba națională, cere unui părinte să vă stea alături și să traducă numele obiectelor în limba maternă, pe măsură ce alegeți fiecare obiect. Apoi, cereți unui copil să aleagă un obiect și să îl arate clasei. Discutați despre acest obiect: cum se numește, la ce folosește și de ce este important să îl folosim. Cereți părinților să participe cu răspunsuri. Cereți copiilor să mimeze acțiunea de folosire a acelui obiect.

9. Spuneți o poveste. De exemplu, niște musafiri vin în vizită la o familie. Toate lucrurile merg conform obiceiului local. Deodată se întâmplă ceva neobișnuit. Apare o problemă. Un copil intervine pentru a rezolva problema. Toți cei prezenți servesc mai departe băutura oferită și copilul este lăudat pentru fapta lui.

10. Repovestiți întâmplarea. Dacă ați spus o întâmplare despre o situație locală data trecută, cereți acum unui părinte să spună aceeași poveste în limba maternă. Vorbiți dinainte cu părintele. Observați reacțiile copiilor. Observați că unii copii au înțeles povestea mai bine? Dar dintre părinți? Cum li se pare atunci când folosesc limba lor maternă la club?
La urmă, dați coli de hârtie care au fost împărțite în același număr de spații câte scene sunt în poveste. Discutați despre desenarea povestirii. Discutați ce trebuie să desenze în fiecare spațiu. Fiecare copil trebuie să lucreze cu ajutorul părintelui pentru reconstituirea povestirii prin desen. Ascultă și privește cu atenție. Ce limbă folosește mama și copilul când vorbesc unul cu celălalt? Explică părintele copilului său, sau acesta preia repede sarcina și face desenul singur?
Scrieți numele copilului și al părintelui pe fiecare desen și păstrați desenele. Puteți să le folosiți mai târziu.

Încheiere
Cereți copiilor să stea în rând. Fiecare copil trebuie să vă salute cu mâna ( „hi 5”) pe măsură ce ies.
Puteți cere copiilor să mimeze un obiect de igienă de la activitatea 8 pe care îl doresc ei. Cereți tuturor care au mimat spălatul pe dinți să se încoloneze și să iasă. La fel și cu celelalte grupuri.


C3: Eu însumi/însămi

Activități (alegeți una sau mai multe)

1. Colțul pentru jocul „De-a casa”. Un colț al camerei sau un dulap cu jucării de bucătărie, farfurii, oale, tigăi, borcane cu nuci (substituent al mâncarii), etc. Adăugați un bebe de jucărie.
De ce și cum procedăm? Lăsați copiii să aleagă un lucru care este specific mamei sau tatălui. De exemplu, o pălărie, o găleată, o lingură mare. Copiii vor începe să se joace în mod spontan. Dacă acest lucru nu se întâmplă, dvs. ca lider puteți iniția jocul. Această activitate este utilă în dezvoltarea limbajului, oferă copiilor ocazia să joace rolurile adulților, de mamă sau tată, dezvoltă munca în echipă, ascultarea celuilalt, și comunicarea. Dacă limba comunității este diferită de cea oficială, încurajați folosirea limbii locale.

2. O coală de hârtie pentru desenat o familie: băiat, fată, mamă. Scrieți numele pe ea.
De ce și cum procedăm: atunci când colorăm, folosim aceleași mișcări necesare în scriere. În timp ce colorează, un copil exersează abilitățile vizuale. Ei trebuie să vadă dacă culorile folosite merg împreună. Puteți de asemenea repeta culorile în ambele limbi. Scrieți numele copilului pe pagina pentru colorat. Prin aceasta îi arătați că numele lui poate fi scris. Puteți discuta despre literele folosite.

3. Colțul pentru jocuri de construcții. Un colț al clasei sau un loc unde aveți cuburi, mașini de jucărie, etc.
De ce și cum procedăm: jocurile de construcție stimulează imaginația și pregătește dezvoltarea abilităților matematice. Munca în echipă stimulează dezvoltarea limbajului și înțelegerea cu ceilalți.

Timpul pentru povestire / povestirea biblică/ cântecele/ rugăciune

De ce și cum procedăm: Începeți pregătirea, cerând mamelor și copiilor să se așeze undeva, în mod respectuos. Faceți o distincție clară între această activitate și altele. Folosiți de fiecare dată același cântecel pentru a începe această secțiune. Acest lucru conferă structură activității și ajută copiii să își amintească ce se întâmplă sau ce se așteaptă de la ei. Această secțiune nu trebuie să depășească durata de atenție a copiilor mici. Acest lucru înseamnă că povestirea va dura maxim 7 minute.
Sugestie pentru povestirea biblică: Isus binecuvântează copiii- Marcu 10:13-16.
Altă sugestie pentru povestire.
Spuneți o povestire adecvată situației în care sunt copiii. (Mai întâi, gândiți-vă la scopul povestirii. De exemplu, el poate fi aducerea în atenție a unui comportament specific: cum să ne comportăm când avem musafiri. Creați o povestire care să aibă legătură cu cultura locală. Vedeți exemplele posibile de mai jos).

Activități (alegeți una sau mai multe)

4. Numele meu. Cereți copiilor din clasă să își spună numele. Părintele sau liderul (dacă părintele nu știe să scrie), scrie numele în mijlocul unei coli de hârtie. Copiii pot folosi creioane colorate sau diferite tipuri de carioci pentru a decora coala de hârtie.

5. Numele meu – activitate opțională. Scrieți-vă numele pe o coală de hârtie și decorați hârtia. Cereți cuiva să scrie numele pe hârtie. Literele trebuie scrise de tipar și simplu, nu scris de mână, în care prima literă este mare, iar următoarele sunt mici. Puteți număra literele, puteți repeta sunetul cu care începe numele, puteți bate din palme la fiecare silabă a numelui, etc. Depinde de nivelul copilului.
De ce și cum procedați: decorațiile dezvoltă creativitatea și mișcările necesare în scriere. Puteți exersa tot felul de lucruri: puncte, cercuri, pătrate. Dați copilului posibilitatea de a se gândi la altceva. Dați exemplu de decorații pe o pagină pe care vă scrieți propriul nume. Copiii vă pot lua de model, dacă doresc. Indicați numele culorilor și formelor pe care le vedeți.

6. Ghiciți unde/cine. Un copil se ascunde undeva. El sau ea face 5 sunete sau zgomote. Restul ghicește unde este copilul (sau care copil este ascuns).
De ce și cum procedăm. Practicarea abilităților de ascultare este foarte importantă în a învăța citirea pe litere. Noi exersăm acest lucru cu copiii mici înainte de a învăța să citească. Prima dată, gândiți-vă la câteva sunete și apoi cereți copiilor să vină cu propriile lor idei. Dacă un copil nu îndrăznește să facă acest lucru singur, poate fi ajutat de mamă. Este important ca un copil să învețe să se ridice și să își spună ideile, să fie auzit. Fiecare inițiativă trebuie apreciată. De asemenea, copiii trebuie să aștepte să le vină rândul sau să se concentreze să asculte pe cineva. Acestea sunt lecții importante.

7. Cheamă-mă pe nume. Copiii stau într-o parte a sălii de clasă. Mamele stau de cealaltă parte. Fiecare mamă își cheamă copilul pe nume. Copilul vine și stă ÎN FAȚA, LÂNGĂ sau ÎN SPATELE ei.
De ce și cum procedăm. Această activitate duce la exersarea abilităților de ascultare, ascultarea indicațiilor, dezvoltarea vocabularului. Mamele stau AICI și copiii stau ACOLO. Prima dată explicați ce urmează să se întâmple. Cere unei mame să își cheme copilul pe nume, ca exemplu. Bate din palme ritmul. Pe ritm, fiecare mamă își cheamă copilul pe nume. Tu ca lider spui ÎN FAȚA, ÎN SPATELE sau LÂNGĂ. Au stat copiii în colțul potrivit al camerei? Acordați atenției ritmului. Dacă jocul merge prea încet, participanții își pierd atenția.

Încheiere
Adunați hârtiile cu numele copiilor pe ele. Fiecare copil poate pleca cu mama, după ce și-a auzit numele.
Sau:
– cereți tuturor să stea în rând lângă ușă. Fiecare persoană trebuie să își spună numele înainte să plece.
– gândiți-vă la un mod de ieșire din clasă care să implice folosirea numelor. De exemplu, copilul poate spune numele mamei înainte de a ieși sau numele copilului din spatele lor, etc.

Sugestie de povestire: tematica este vizita unor musafiri. Toate lucrurile decurg normal, conform obiceiului local (nu neapărat al celui național). Deodată se întâmplă ceva neobișnuit. Apare o problemă. Un copil intervine pentru a rezolva problema. Lucrurile își reiau cursul normal (se continuă servirea ceaiului, etc. ) iar copilul este lăudat.
Povestirea este împărțită pe segmente. În acest fel este mai ușoară repetarea povestirii și refolosirea ei în viitor.

Exemplul 1
Scena 1. Tata, mama și copiii se pregătesc să primească musafiri. Poate că fac curățenie. Poate că se piaptănă.
Scena 2. Cineva strigă la ușă. Este bunica.
Scena 3. Bunica spune: pot intra? Unchiul Luca a adus-o. El își dă pantofii jos și intră. Tata spune: “Luați loc.” Prima dată se întreabă ce mai face fiecare, așa cum se procedează.
Scena 4. Mama servește ceva de băut.
Scena 5. Se aude un zgomot ciudat la ușă. Un nechezat de cal. Toată lumea se uită înspre ușă. Ei văd ceva neobișnuit: un cal a intrat cu capul și cu picioarele din față în cameră. Restul corpului este afară.
Scena 6. Un copil ia ceva de mâncat de pe masă, iese afară din casă pe geam, se duce în spatele calului și îl ademenește pe cal să iasă, arătându-i bucata de mâncare din mâna lui.
Scena 7 Calul iese din casă și rumegă mâncarea adusă de copil (prăjitură, măr, orice altceva).
Scena 8. Unchiul Luca leagă calul.
Scena 9. Toată lumea intră în casă și continuă discuțiile. Copilul este apreciat.

Exemplul 2
Scena 1. Tata, mama și copiii se pregătesc să primească musafiri. Poate că fac curățenie. Poate că se piaptănă.
Scena 2. Cineva strigă la ușă. Este bunica.
Scena 3. Bunica spune: pot intra? Unchiul Luca a adus-o. El își dă pantofii jos și intră. Tata spune: “Luați loc.” Prima dată se întreabă ce mai face fiecare, așa cum se procedează.
Scena 4. Mama servește ceva de băut.
Scena 5. Deodată afară se întunecă. Vântul bate foarte tare. Musafirii care stăteau în fața geamului sunt deodată uzi.
Scena 6. Tatăl este surprins de-a binelea. Mama stă uimită cu ceașca de ceai în mână. Fetița aleargă la fereastră și o închide. Ea trebuie să treacă pe lângă bunica pentru a închide fereastra, așa că spune politicos: Scuză-mă, bunico!
Scena 7. Musafirii beau ceaiul în liniște, în timp ce afară e furtună. Ei o felicită pe fetiță pentru agerimea ei.


Autor: Marleen Schönthaler, 2015